- Blocaj în negocierile pentru formarea noului guvern
- La 35 de ani de la Revoluție, dosarul crimelor din acele zile zace în justiție
- Klaus Iohannis, de Ziua Victoriei Revoluției – „România este într-un moment de cumpănă"
- Elenei Lasconi: „România trebuie să se desprindă de un sistem corupt și să aleagă drumul drept”
- Atac tragic la târgul de Crăciun din Magdeburg
A murit scriitorul George Bălăiţă
Scriitorul George Bălăiţă a murit sâmbătă, cu o zi înainte de a împlini vârsta de de 82 de ani. Vestea dispariţiei autorului romanului "Lumea în două zile" a fost confirmată de ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu, pe pagina de Facebook.
"George Bălăiţă a fost o personalitate unanim respectată a lumii culturale româneşti. Opera sa a jucat un rol esenţial în trecerea de la neo-modernismul anilor '60 la postmodernismul anilor '80, constituind un model pentru prozatorii generaţiei optzeci. Odată cu el, dispare încă unul dintre reperele fundamentale ale literaturii noastre de azi. Rămân, din fericire, cărţile sale şi o arhivă de manuscrise din care nu e exclus să mai apară opere pe care scriitorul, exigent cu sine însuşi, le-a ţinut în sertar", a scris Ionuţ Vulpescu.
„Adevăratul mesaj al lui George Bălăiţă se află nu în ce spune, ci în cum spune şi constă poate într-o nesfîrşită bucurie că lumea există”, scria scriticul literar Alex. Ştefănescu.
Născut pe 17 aprilie 1935, la Bacău, ca fiu al unui funcţionar comercial, Gheorghe Bălăiţă, şi a soţiei lui, Constantina, George Bălăiţă a absolvit Institutul de Cultură Fizică din Bucureşti şi Facultatea de Filologie din Iaşi. A debutat publicistic în revista "Luceafarul”, în 1960. Editorial, a debutat cu volumul "Călătoria – proze scurte" (1964). gDin acelaşi an a fost redactor, apoi redactor-şef adjunct la revista ”Ateneu” (seria nouă, cea veche fiind fondată în 1925 de George Bacovia şi Grigore Tăbăcaru). În 1979 s-a mutat la Bucureşti, ca secretar al Uniunii Scriitorilor. A fost bursier al Universităţii din Iowa-City, S.U.A., în 1980.
George Bălăiţă este autorul unor romane importante pentru istoria literaturii române: "Lumea în două zile", 1975, "Ucenicul neascultător", 1977, "Învoiala", 2016, şi al mai multor volume de proză scurtă şi publicistică literară. A fost directorul editurii Cartea Românească, succesor al lui Marin Preda (1981-1990). A fost premiat cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1975 şi cu Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române, în 1977.
Imediat după 1989, a plecat de la Editura Cartea Românească şi, din 1991, a fost redactor-şef la revista trimestrială Arc, post pe care i l-a oferit ca loc de refugiu Augustin Buzura, preşedintele Fundaţiei Culturale Române. A fost ulterior director al "Copyro" – Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor.
